Snippet

It's hard to find a good mix !

First we can see some beautiful example of people who are filled with the Holy spirit and who are commanded to dance, even though it's in an unortodox way described, yes it's mixed with Drum'n'Base.
P.S>Id'd wish to be the same in our churches too !




And the second best thing that religion mixes well is fighting, it has a 2000 year old history for example, fuck yeah, its nice to fight in the name of something holy!




Yet, despite all we see, we are still blind !

It seems to be quite a nice day today , everything illuminated, even though i haven't slept last night i'm full of energy.
The sun is smiling to me and that is all that counts.
Weird stuff happened  this last week and especially during the weekend, hedonism was the word of the day, but right now i have to come back to earth, since the exams are more important than everything for the moment.
After all this is over I'll be in the woods having a chat with Gaya, and writing my new book, but until then you'll see me here quite often !

“Vreau sa mor inainte de a muri, pentru a nu fi mort atunci cand Batrana Doamna Moarte va veni sa-mi sfarseasca esenta”



Aseara am avut un vis, numele acestuia era Viata, era asa de realist si totusi era cea mai divin conceputa iluzie.
Ceea ce trebuie inteles este ca acest vis poate fi unul bun dar tot odata poate fi si un cosmar, important este sa sti sa ajungi sa il controlezi, altfel acesta te consuma si nu mai atingi adevaratul potential pe care il detii.

La inceput nu constientizezi ca esti cufundat intr-o stare lucida de visare, dar ti se ofera indicii si coordonate, iti ia ceva timp pana sa ajungi la aceasta concluzie, in mare parte iti ia cam apoximativ douazeci si unu de ani, dar odata ce concretizezi acest lucru devi stapan pe situatie si preiei controlul pentru a-l duce pe o culme pe care unii nici nu viseaza sa ajunga.

Totul este o iluzie, asadar totul este maleabil, poti avea tot ce iti doresti sau pe oricine doresti, mai concret chiar si pe domnisoara care in momentul de fata soarbe o gura de cafea pe o terasa ascunsa de ochii lumii sub umbra unui nuc batran, undeva la 1500 de kilometri departare, important este sa o poti vizualiza.
In visul acesta trebuie ca la un moment dat sa te decizi de ce parte a baricadei vrei sa fi, fiindca este o lupta intre bine si rau, dar nu te lasa pacalit caci lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi iar conceptele de bine si cel de rau trebuiesc tratate ca niste calapoduri universale, primordiale si complexe, bine definite dar tot odata libere de forma si cu continut ambiguu.

In visul acesta esti Arhitectul Suprem si datorita acestui fapt ajungi sa iti modelezi propriul sistem in care vrei sa te aflii, iti creezi prieteni, aliati dar si dusmani si toate acestea ca sa devina visul mai atractiv si sa capete mai multa culoare, ca architect iti mai setezi si niste ajutoare pe care le cauti si le gasesti la momentele opportune si care au rolul de a te face sa vizualizezi mai intens si sa concepi cu mai mult pathos mediul inconjurator si pentru a ajunge cat mai sus ramanand la fel de mic in forma dar nemarginit in continut.

Acest vis este mai presus de orice inchipuire pe care un om de rand ar putea concepe sau pe care ar percepea-o in imaginea unui film cu subiect magic, caci magia este insusi visul.
Este important de retinut ca visul are o finalitate iar tot ceea ce strangem pe parcursul lui trebuie la sfarsit lasat si dat uitarii pentru a nu intra intr-o stare catatonica si a ramane captivi intr-un taram deserticos unde potentialul de a construi nu poate fi pus in practica, iar atunci cand te detaszi de tot te eliberezi si te arunci intr-un abis in care mai sunt multe alte vise, vei ajunge in locul unde zace constinta colectiva comuna, acolo unde este esenta primordiala a firii, a geniului absolut al cunostintei astrale.

Aseara, aseara am avut un vis, un vis in pantecele adanci ale unui abis, iar cunostintele pe care le-am deslusit doresc sa ti le ofer si tie, pentru a nu fi un lup avar ci doar unul singuratic.

Miercuri, 1 Iunie de ziua copilului, m-am aflat la o conferinta Toastmasters Timisoara, conferinta tinuta saptamanal in 700 coffee & lounge, unde am participat  si am si tinut un discurs in cadrul Table topics.
Dar ca sa nu deviez de la subiect, uite cum se face, pe la sfarsitul conferintei a venit o doamna pe nume Ioana Vartosu din cadrul unui ONG care promoveaza mamicile dar se pare ca pe langa mai promova si un proiect al unui domn pe numele, daca stau bine sa ma gandesc cred ca era Marian H si dansul vroia sa faca ceva afacere cu o sera si cu legume Eco si asa mai departe si era pe o platforma dezvoltata de CRIES si uite asa ma departez iara de subiect.

Si ca sa revin din nou la initiala poveste, la sfarsit de conferinta una din tipele care faceau reclama domnului H avea niste ceapa iar eu avand un mar am intrebat-o daca doreste sa facem schimb, bineinteles nu a putut sa ma refuze si a zis ca da, ea mi-a oferit o ceapa la schimb dar eu i-am spus ca vreau doua; si mia dat doua cepe.

E si de aici incepe poveste cu adevarat...
Plecand de la Coffee & Lounge am luat-o prin Piata 700 pana in Drink's Cabine sa rezolv de un Chef pe care il organizez cu AEGEE Timisoara in localul cu pricina, acolo niste tipi jucau darts, iar eu m-am oferit sa le dau o ceapa in schimbul unui loc la joc, bineinteles nici baietii nu au putut sa ma refuze. 
La un moment dat, asa pe la 11 jumate mai exact am pleca si din locul cu pricina si am perindat prin Piata Unirii cu ceapa in buzunar, atarnand frunzele pe afara, bineinteles toti haterii se uitatu cu ura la frunzele care imi atarnau din buzunar caci stiau ca e material natural si verde.

Ultimul loc in care am ajuns in seara respectiva, caci inca nu era trecut de 12 dar nici mult nu mai era, a fost Cuib d'Arte unde mi-am comandat un Paulaner si am vrut sa ofer ceapa la schimb pe  niste tigari, dar n-am mai apucat sa fac acest lucru caci un prieten vechi m-a apucat de umar si ma tras la masa cu el si cu amicii lui. Tot aici la masa mi s-au botezat pantaloni prin intermediul botezului Vinului rosu dar asta e alta poveste, iar ultima ceputa a fost sacrificata triobalic cu niste sandvis de la Lucas.
Dupa toate acestea eu am plecat in Aeternativ sa beau o cafea caci deja era relativ dimineata intr-o noapte tarzie si am inceput sa spun lumii Povetea Cepei Verzi si inca continui sa o spun pana la adanci batraneti.



ect>