Ganduri Murdare

Te-am ravazut, ...candva... era o zi calda, cu raze de lumina care treceau tiptil printre frunze, eram in parc si beam un vin rosu, eram doar noi si nimic mai mult, eram fericiti, tu erai cu altul, eu eram dupa altele...

Fug nebun tarziu in noapte, fug...ca sa nu inebunesc deabinelea, alerg printr-o multime de lume si tot ce primesc sunt niste coate care ma lovesc cu ura, masinile ma claxoneaza si ma feresc din fata lor, ma uit in jur e plin de palmieri, e noapte si cerul e instelat, e cat se poaet de frumos, pacat ce eu sunt negru de mahnire.

Alerg pe strazi, intr-un ritm alert, vad in umbrele strazilor, oameni inarmati gata de furtisaguri, ma feresc, nu ma uit in jur si merg mai departe, e din ce in ce mai racoare iar eu port doar un tricou, o pereche de pantaloni scurti si sandale, e vara, dar e tarziu in noapte.

Cineva ma fugareste, alerg mai vivace, nu stiu ce vrea de la mine dar nici nu ma opresc ca sa il confrunt, alerg tot mai tare, mai tare  pana imi pierde urma, ajung  pe o terasa, e ceva lume pe ea asa ca stau si eu sa sorb o cafea scurta, plec mai departe...

E tarziu, e noapte si ajung in fata unei caterale, macar aici as putea gasi un adapost , dar pana si aceasta are usile inchise ! E tarziu...

Ma doare capul si incep sa aud tot felu de sunete in jurul meu si sa vad umbre miscatoare care imi creeaza stari de frica si ma inchid in camera si ma pun in pat si iau o patura pe mine si stau ghemuit...

Zvacnesc, urlu, dau jos patura, ma imbrac, ma incalt, ies afara in starda, lumea se uita urat la mine, parca e speriata, nu m-am aranjat, nu m-am pieptanat, nici fata nu mi-am spalat-o, sunt murdar, mizer, sunt gol, sunt la mine in camera si patura ma inconjoara.

Stau ghemuit, inchid ochii si adorm, ma trezesc intr-o gara, trenurile fug nebune in jur, nu se opresc, mi-e frica sa traversez sa nu fiu lovit , asa ca merg prin subsol, cersetorii ma ating si trag de mine, fug de ei, mi-e frica de ei , sunt murdari, eu sunt curat, mi-e frica sa nu ma imbolnaveasca asa ca ii evit cat de tare pot, ajung pe peron si trenul pe care trebuie sa il iau nu mai vine, in jur e miscare...adorm pe banca si ma trezesc in compartiment, e un vagon normal, inauntru mai e o doamna trecuta prin viata , e pe bancheta din fata mea, se uita la mine si imi zambeste "Se pare ce avem drum comun!" imi spuse, vroiam sa ii raspund la loc dar buzele imi erau cusute!...Intra nasul; "Biletele catre Nebunia dumneavoastra va rog !", bag mana in buzunar si scot afara o hartie, e trecut pe ea un numar de telefon :076...... si o inimioara desenata ! Lesin...si...ma trezesc in fata calcuatorului, ma uit in jur si totul e normal, bag mana in buzunar si gasesc un bilet, e scris pe el 076...... si o inimioara desenata !

 Dear Yahoo, 

 Dear Twilight fans, 

Par balai, san dezgolit...mic

 si arogant, copase

 vulgare si aprinse,

 de dor nebun si arzator,,. 

ochi verzi ,

 m-ai inebunit, ma faci

 sa ard de pasiune,

 sa te ating tardiv, lasciv

 sa te mangai pe spate

 si in pantecele tale sa pier !

E tarziu, asa de tarziu incat nu stiu daca sa ma mai culc sau nu...

Vreau o cafea, pe terasa mea favorita, intro zi de primavara spre vara, nici prea calda dar nici prea friguroasa, perfecta in asa fel incat sa-mi pot lua camasa si pantalonii de in, vreau sa bata un vant care sa imi mangaie fata prin adierea lui usoara, acolo pe terasa vreau aceleasi scaune metalice pe care am mai stat de atatea ori si masa aia mica din colt. Vreau sa stau sub umbrela ca sa nu imi bata soarele in cap si vreau sa vi si tu sa ma acompaniezi, eu sa-mi aprind o tigara langa cafea si sa o pipez din sipca, iar dupa ce trag primul fum in plaman si suflu greoi sa stam de vorba si sa-mi spui cat de frumos sunt in lumina difuza si ca ochii mei albastri verzui sclipesc cu nonsalanta si ca imaginea lor te captiveaza, iar eu sa-ti trec mana prin par, sa o cobor mangaindu-ti obrazul, gatul sanii,abdomenul si intrun final coapsele si tu, tu sa te apropii si sa te joci cu fata mea, cu parul meu, cu urechiile, sa le musti, sa le sugi si sa le mangai tardiv cu limba in asa fel incat sa ma faci sa-mi doresc sa opresc timpul in loc.

Si daca stau bine sa ma gandesc, pentru toate astea e nevoie de platit un singur pret, cel al unei cafele !