.jpg)
O poza pe care am conceput-o zilele astea, las imaginea sa vorbeasca !
Snippet
THE WOMAN POEM:
Before I lay me down to sleep,
I pray for a man who’s not a creep.
One who’s handsome, smart, and strong.
One who loves to listen long.
One who thinks before he speaks..
One who’ll call, not wait for weeks.
I pray he’s rich and self-employed,
And when I spend, won’t be annoyed.
Pull out my chair and hold my hand.
Massage my feet and help me stand.
Before I lay me down to sleep,
I pray for a man who’s not a creep.
One who’s handsome, smart, and strong.
One who loves to listen long.
One who thinks before he speaks..
One who’ll call, not wait for weeks.
I pray he’s rich and self-employed,
And when I spend, won’t be annoyed.
Pull out my chair and hold my hand.
Massage my feet and help me stand.
Oh, send a king to make me queen.
A man who loves to cook and clean.
I pray this man will love no other.
And relish visits with my mother.
——————
A man who loves to cook and clean.
I pray this man will love no other.
And relish visits with my mother.
——————
THE MAN POEM:
I pray for a deaf-mute gymnastic nymphomaniac with
big tits who owns a bar on a golf course,
and loves to send me fishing and drinking.
big tits who owns a bar on a golf course,
and loves to send me fishing and drinking.
This doesn’t rhyme and I don’t give a shit.
Sper sa fiu "politically correct" in ceea ce urmeaza:
Nu stiu daca va mai aduceti aminte din filmele americane din anii 80 spre 90, de negrutii cu casetofounul pe umar, cu muzica funk si hip-hop, ei bine...uite un exemplu nu la fel de "misto" la Timisoara.
Ma uitam peste blogul lui Ovi si am vazut cea mai adevarata recreere asupra modului nefastuos in care femeile sunt concepute a gandi; ete exemplu :
Cum gândesc, de fapt, femeile*
- Tu, iubito, ies şi eu cu ei la bere. Vii?
- Nu, că mi-e somn. Da’ du-te tu, dacă vrei.
- Bine.
- Păi şi mă laşi singură acasă? Vine furtuna, nu-mi place singură…
- Păi… hai că rămân cu tine atunci.
- Nuuuuuu, du-te!
- Păi nu ziceai…
- Of, deloc nu pricepi: vreau să mergi la bere, da’ să nu-ţi tihnească.
- Nu, că mi-e somn. Da’ du-te tu, dacă vrei.
- Bine.
- Păi şi mă laşi singură acasă? Vine furtuna, nu-mi place singură…
- Păi… hai că rămân cu tine atunci.
- Nuuuuuu, du-te!
- Păi nu ziceai…
- Of, deloc nu pricepi: vreau să mergi la bere, da’ să nu-ţi tihnească.
Sunt un mandru posesor de Google+...
De ce, ei uite d'aia, da !
Am asteptat aproape o eternitate de acum 8 saptamani de cand am trimis request, dar uite ca intr-un final mi-a venit si mie invitatia, nu de la Google ci de la un prieten, dar asta e cu totul alta poveste , acum intrebare e urnatoarea, daca tot sunt posesor de G+, oare cat timp am sa imi petrec pe aceasta minunata aplicatie? Who Knows ?!?!?
De ce, ei uite d'aia, da !
Am asteptat aproape o eternitate de acum 8 saptamani de cand am trimis request, dar uite ca intr-un final mi-a venit si mie invitatia, nu de la Google ci de la un prieten, dar asta e cu totul alta poveste , acum intrebare e urnatoarea, daca tot sunt posesor de G+, oare cat timp am sa imi petrec pe aceasta minunata aplicatie? Who Knows ?!?!?
Ieri 13.07.2011 am avut parte de o initiere in cadrul Toastmasters Timisoara.
Ce s-a intamplat mai exact, ei bine este vorba despre un discurs pregatit de acasa, pe care a trebuit sa il prezint in fata unei audiente, si uite asa eu, Ioan-Alexandru Babau, am vorbit timp de 4 minute despre mine, aceasta fiind tema primului discurs si anume acela de a ma face cunoscut, vorbind despre mine ca persoana, iar titlul discursului meu a fost "Visul".
Am vorbit despre visul meu, despre cum doresc sa imi transform numele intr-un BRAND pana cand voi implinii varsta de 25 de ani, si despre aventurile mistice si religioae ce mi le-am propus, mai concret vreau ca la 25 de ani sa merg la Zidul Plangerii sa ii scriu o scrisoare lui Iahve, la 27 sa ajung in pelerinaj la Mecca pentru a vedea si a simti energia de acolo si sa vad orasul de unde este profetul credintei musulmane, Mahomed, la 29 de ani vreau sa ajung sa fac o baie in Gange pentru a-mi purifica sufletul, la 31 doresc sa ajung in New Orleans fiindca am avut o atractie fata de cultul VooDoo inca din frageda copilarie, iar intr-un final la 33 de ani doresc sa merg timp de un an in Tibet si sa stau alaturi de calugari pentru a invata despre principiul karmatic si sa studiez "Cartea Tibetana a Mortilor", toate acestea penru a ajunge la un alt nivel din punct de vedere spiritual.
Am mai vorbit si despre implicarea mea in diferitele actiuni de voluntariat si despre modul prin care verau sa schimb societatea prin exemplul meu personal si sa trasform ceea ce pentru multi ar fi o utopie in pur adevar.
O alta tema pe care am subliniat-o in discurs a fost cea legata de ceea ce imi doresc sa fac pe plan profesional, pe langa faptul ca doresc sa devin diplomat mai vreau sa devin si promoter, pentru ca simt ca am un dar divin de a descoperi talente in jur si de a le face sa isi atinga potentialul cu adevarat.
Intrun final am adresat deja celebrul citat al lui Henry Ford si anume "Chiar daca crezi ca poti, sau nu poti, oricum ai dreptate" si de accea eu cred ca pot sa fac ce mi-am propus si sa cred in visul meu, pentru ca dupa 21 de ani de somn m-am trezit iar visul meu e tot mai puternic.
P.S. Tema serii a fost "nerdish - tocilar"
E o dimineata asa de faina ca parca as avea chef de o cafea si de niste ruphynol !
It's hard to find a good mix !
Yet, despite all we see, we are still blind !
First we can see some beautiful example of people who are filled with the Holy spirit and who are commanded to dance, even though it's in an unortodox way described, yes it's mixed with Drum'n'Base.
P.S>Id'd wish to be the same in our churches too !
And the second best thing that religion mixes well is fighting, it has a 2000 year old history for example, fuck yeah, its nice to fight in the name of something holy!
Yet, despite all we see, we are still blind !
It seems to be quite a nice day today , everything illuminated, even though i haven't slept last night i'm full of energy.
The sun is smiling to me and that is all that counts.
Weird stuff happened this last week and especially during the weekend, hedonism was the word of the day, but right now i have to come back to earth, since the exams are more important than everything for the moment.
After all this is over I'll be in the woods having a chat with Gaya, and writing my new book, but until then you'll see me here quite often !
“Vreau sa mor inainte de a muri, pentru a nu fi mort atunci cand Batrana Doamna Moarte va veni sa-mi sfarseasca esenta”
Aseara am avut un vis, numele acestuia era Viata, era asa de realist si totusi era cea mai divin conceputa iluzie.
Ceea ce trebuie inteles este ca acest vis poate fi unul bun dar tot odata poate fi si un cosmar, important este sa sti sa ajungi sa il controlezi, altfel acesta te consuma si nu mai atingi adevaratul potential pe care il detii.
La inceput nu constientizezi ca esti cufundat intr-o stare lucida de visare, dar ti se ofera indicii si coordonate, iti ia ceva timp pana sa ajungi la aceasta concluzie, in mare parte iti ia cam apoximativ douazeci si unu de ani, dar odata ce concretizezi acest lucru devi stapan pe situatie si preiei controlul pentru a-l duce pe o culme pe care unii nici nu viseaza sa ajunga.
Totul este o iluzie, asadar totul este maleabil, poti avea tot ce iti doresti sau pe oricine doresti, mai concret chiar si pe domnisoara care in momentul de fata soarbe o gura de cafea pe o terasa ascunsa de ochii lumii sub umbra unui nuc batran, undeva la 1500 de kilometri departare, important este sa o poti vizualiza.
In visul acesta trebuie ca la un moment dat sa te decizi de ce parte a baricadei vrei sa fi, fiindca este o lupta intre bine si rau, dar nu te lasa pacalit caci lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi iar conceptele de bine si cel de rau trebuiesc tratate ca niste calapoduri universale, primordiale si complexe, bine definite dar tot odata libere de forma si cu continut ambiguu.
In visul acesta esti Arhitectul Suprem si datorita acestui fapt ajungi sa iti modelezi propriul sistem in care vrei sa te aflii, iti creezi prieteni, aliati dar si dusmani si toate acestea ca sa devina visul mai atractiv si sa capete mai multa culoare, ca architect iti mai setezi si niste ajutoare pe care le cauti si le gasesti la momentele opportune si care au rolul de a te face sa vizualizezi mai intens si sa concepi cu mai mult pathos mediul inconjurator si pentru a ajunge cat mai sus ramanand la fel de mic in forma dar nemarginit in continut.
Acest vis este mai presus de orice inchipuire pe care un om de rand ar putea concepe sau pe care ar percepea-o in imaginea unui film cu subiect magic, caci magia este insusi visul.
Este important de retinut ca visul are o finalitate iar tot ceea ce strangem pe parcursul lui trebuie la sfarsit lasat si dat uitarii pentru a nu intra intr-o stare catatonica si a ramane captivi intr-un taram deserticos unde potentialul de a construi nu poate fi pus in practica, iar atunci cand te detaszi de tot te eliberezi si te arunci intr-un abis in care mai sunt multe alte vise, vei ajunge in locul unde zace constinta colectiva comuna, acolo unde este esenta primordiala a firii, a geniului absolut al cunostintei astrale.
Aseara, aseara am avut un vis, un vis in pantecele adanci ale unui abis, iar cunostintele pe care le-am deslusit doresc sa ti le ofer si tie, pentru a nu fi un lup avar ci doar unul singuratic.
Miercuri, 1 Iunie de ziua copilului, m-am aflat la o conferinta Toastmasters Timisoara, conferinta tinuta saptamanal in 700 coffee & lounge, unde am participat si am si tinut un discurs in cadrul Table topics.
Dar ca sa nu deviez de la subiect, uite cum se face, pe la sfarsitul conferintei a venit o doamna pe nume Ioana Vartosu din cadrul unui ONG care promoveaza mamicile dar se pare ca pe langa mai promova si un proiect al unui domn pe numele, daca stau bine sa ma gandesc cred ca era Marian H si dansul vroia sa faca ceva afacere cu o sera si cu legume Eco si asa mai departe si era pe o platforma dezvoltata de CRIES si uite asa ma departez iara de subiect.
Si ca sa revin din nou la initiala poveste, la sfarsit de conferinta una din tipele care faceau reclama domnului H avea niste ceapa iar eu avand un mar am intrebat-o daca doreste sa facem schimb, bineinteles nu a putut sa ma refuze si a zis ca da, ea mi-a oferit o ceapa la schimb dar eu i-am spus ca vreau doua; si mia dat doua cepe.
E si de aici incepe poveste cu adevarat...
Plecand de la Coffee & Lounge am luat-o prin Piata 700 pana in Drink's Cabine sa rezolv de un Chef pe care il organizez cu AEGEE Timisoara in localul cu pricina, acolo niste tipi jucau darts, iar eu m-am oferit sa le dau o ceapa in schimbul unui loc la joc, bineinteles nici baietii nu au putut sa ma refuze.
La un moment dat, asa pe la 11 jumate mai exact am pleca si din locul cu pricina si am perindat prin Piata Unirii cu ceapa in buzunar, atarnand frunzele pe afara, bineinteles toti haterii se uitatu cu ura la frunzele care imi atarnau din buzunar caci stiau ca e material natural si verde.
Ultimul loc in care am ajuns in seara respectiva, caci inca nu era trecut de 12 dar nici mult nu mai era, a fost Cuib d'Arte unde mi-am comandat un Paulaner si am vrut sa ofer ceapa la schimb pe niste tigari, dar n-am mai apucat sa fac acest lucru caci un prieten vechi m-a apucat de umar si ma tras la masa cu el si cu amicii lui. Tot aici la masa mi s-au botezat pantaloni prin intermediul botezului Vinului rosu dar asta e alta poveste, iar ultima ceputa a fost sacrificata triobalic cu niste sandvis de la Lucas.
Dupa toate acestea eu am plecat in Aeternativ sa beau o cafea caci deja era relativ dimineata intr-o noapte tarzie si am inceput sa spun lumii Povetea Cepei Verzi si inca continui sa o spun pana la adanci batraneti.
ect>
Tot ca mai pot sa spun e "WOW" !
Revin dupa ceva timp in care n-am mai reusit sa postez ceva si sa fiu activ, revin sa ma laud putintel .
Ultimele doua saptamani au fost pentru mine in categoria "hell's week", fiecare din ele, dar desigur ca dupa fiecare timp in care te implici si dai to ce poti la final primesti .
Am avut parte de niste experiente inedite, lucruri facute in premiera, mai exact am fost coordonator de proiect in cadrul AEGEE Timisoara cu elevii liceelor Loga, Pedagogic si Alimentar din Timisoara, elevi din anii terminali, pentru a-i "initia" in tainele voluntariatului si al responsabilitatii civice, fiind pe postul de coordonato de proeict pentru prima data si tot pentru prima data dand si interviu oficial la radio pentru proiect, desi mai avusesem pana acum cateva aparitii pe la tv nu s-a comparat cu emotia pe care am avut-o acum, fiind implicat direct in proiect.
Acum la final de proiect, m-am bucurat de feedback-ul primit, find unul bun si constructiv; si cum tot m-am simtit bine pana acum am sa ma simt bine si in continuare si doresc ca sa-ti impartasesc si tie Draga Citorule aceasta emotie!
Ultimele doua saptamani au fost pentru mine in categoria "hell's week", fiecare din ele, dar desigur ca dupa fiecare timp in care te implici si dai to ce poti la final primesti .
Am avut parte de niste experiente inedite, lucruri facute in premiera, mai exact am fost coordonator de proiect in cadrul AEGEE Timisoara cu elevii liceelor Loga, Pedagogic si Alimentar din Timisoara, elevi din anii terminali, pentru a-i "initia" in tainele voluntariatului si al responsabilitatii civice, fiind pe postul de coordonato de proeict pentru prima data si tot pentru prima data dand si interviu oficial la radio pentru proiect, desi mai avusesem pana acum cateva aparitii pe la tv nu s-a comparat cu emotia pe care am avut-o acum, fiind implicat direct in proiect.
Acum la final de proiect, m-am bucurat de feedback-ul primit, find unul bun si constructiv; si cum tot m-am simtit bine pana acum am sa ma simt bine si in continuare si doresc ca sa-ti impartasesc si tie Draga Citorule aceasta emotie!
