Dupa parerea mea, cam asta defineste starea mea de fapt, "going slighlty insane".
Hai sa va povestesc. Totul a inceput cam acum doua luni, cand mi-am mutat domiciliul din "mica Viena" in aia mare, in Viena. Ma bucura faptul ca "al de sus" m-a inzestrat cu puterea de a invata repede, asa ca in doar doua luni am inceput sa inteleg si sa leg cateva cuvinte in germana, lucru care pana de curand era imposibil, nefiind pus in situatia asta, mai degraba spus, fortata, de a m-a adapta la ceva nou.
Vorbesc in postarea asta despre o schimbare de paradigma, mai bine zis ma leg de mitul Pheonix-ului, care renaste din propria cenusa, cam asa ma simt acuma cand practic incep totul de la zero; in felul acesta imi dovedesc ca sunt un luptator si ca sunt in stare sa ma adaptez la nou, ceea ce in privinta mea m-a definit cam de cand ma stiu.
Am observat ca oameni normali nu prea fac mai nimic nou si ca atunci cand esti pus in sitatia de a face ceva nou, oamenii te catalogheaza ca fiind nebun; ... mie imi place sa afirm ca sunt excentric.
De ce "going slightly insane"? Fiindca nebunia, dupa cum am observat pe parcursul vietii, e al naibii de buna, e singurul lucru care duce la progres, desi nu putem vorbi de o boala mintala, cum altminteri ar fi inteleasa de altii. Prefer sa fiu nebun intr-o lume "normala". Prefer sa fiu altfel, mai bine zis prefer sa fiu eu.
In incheiere vreu sa precizez ca le mltumesc tuturora pe care i-am intalnit, cu care am lucrat si cu care mi-am petrecut mare parte din timpul precedent, fiindca am invata al naibii de multe si am strans un bagaj de cunostiinte care in momentul de fata imi este de mare ajutor, asa ca acum pun in aplicare cunostintele preluate.
Am invatat ca cel mai bine e sa fi un egoist, fiindca nici dracu', nici dracu' nu da doi bani pe ceea ce esti, sa fi un narcisist, fiindca daca tu nu te iubesti atunci cine dracu' sa o faca, sa fi un megaloman, fiindca daca tu nu ai o parere al dracului de buna despre tine, cine dracu' sa aiba, asa ca la dracu' cu toate astea, hai sa ne punem pe treaba.