Ganduri Murdare

Pacat...pacat ca suntem orbi desi avem ochi ca sa vedem.

Ne invartim intrun univers al timpului perplx care ne inconjoara, suntem mici si nu e deloc ca la sticlutele cu esente tari, suntem mici si atat.

Ne cautam tot felu de vicii si de hobbyuri si asa mei departe doar pentru a ne indeparta de ceea ce ne trbuie cu adevarat;



Libertate, ce e libertatea? Ei bine esti liber atunci cand renunti la tot, renunti la telefonul mobil, renunti la calculator/laptop, la facebook/hi5/alte situri de socializare(surse de bani pentru altii), esti liber daca renunti la job, la familie, la copii, la masina aia frumoasa din fata blocului/casii, la contul din banca sau la banii din portofel, la ieisirile la un suc sau bere sau io stiu ce alte bauturi, renunti la cafea, la tigara, renunti la cartea preferata, la citit de fapt, renunti la instrumentul la care canti sau la limba din gura. Renunti la haine, la papuci, la ceasuri, la gel de par si la apa de gura (no sa mai ai nevoie acolo unde ar trebui sa mergi), renunti la tot ce te tine in loc, insa in schimb iti iei un topor, o sa ai nevoie, pentru ca mergi in mijlocul padurii, incojurat de natura, acolo de unde am plecat...

Liber esti atunci cand o iei pe ulei, cand esti singur, cand nu mai ai tata, nu mai ai mama, cand te ai doar pe tine si ajungi sa te cunosti in adevarata esenta, ajungi sa cunosti fiecare secret, ajungi sa vezi nevazutul. Ajungi sa fi implinit.

Observatorul...e cel care nu interactioneaza, el vede tot, aude tot si tace, ne lasa liber arbitru; si totusi cuvantul libertate e complex in sine, avem libertatea sa facem ce vrem dar totusi suntem limitati de reguli, liberi suntem atuci cand murim, si ajungem sa ne unim cu observatorul, ajungem acolo de unde am placat, ne mutam intr-o stea, in gandirea colectiva ancestrala.

Cu totii ajungem sa fim in rolul observatorului, cand ne trezim din viata!

"Imi place sa vad oamanei grabiti..."

Spunea o piesa pe care o ascultam, 

Eu nu ma grabesc nici unde, sunt aici, sunt acolo, sunt peste tot, nu mai sunt deloc.

Daca nu am dat tot pana cum, nu mai stiu ce am dat; Stiu totusi ca as fi dat totul pentru "la vie en rose", as arunca ultima firmitura de dragoste din chestia aia mica si albastra care mai bate din cand in cand, sa mor, cu tine.

Pentru ca mi-ai fost aproape si totusi atat de departe, acum vreau sa te indepartez ca sa-mi fi iar aproape.

Mai vreau niste acorduri de ghitara in still bossa nova si mangaierea ta, mai vreau sa te sorb si sa te sug de vlaga, sa te (h)ranesc, sa te golesc; As vrea sa ma trezesc din realitate si sa adorm in tine, sa zbor cu aripi rupte;

As vrea sa fiu nefericit cu tine, vrei sa fi nefericita mea?

...........................................

...........................................

Sunt inauntrul creierului meu, la prag, intre nebunie, abis si echilibru,visare.

Am umbrele pe tavan si o gramada de lucruri nefolositoare, am gunoiul meu, am o cafea in fata mea si jumate de pachet de tigari, am tot, am nimic.

Sunt inconjurat de o gramada de oameni care sunt inconjurati de mine, sunt un zid oare?

Am coborat in pivnita, vantul batea si umbrelele fosneau, m-am speriat, am ajuns in sala de repetitii, trebuie sa imi exersez rolurile;

Muzica nu mai are nici o noima, merge doar de dragul de a merge, nu mai transmite nimic, nu mai trasnmite speranta, dorinta, ma goleste, imbratisez un rol acum dar e prea puternic si preia controlul...

Am mai multe camere in creierul meu, jumatate din ele sunt inchise si nu pot intra in ele, ma multumesc sa ma uit prin gaura cheii.

Am o gramada de bauturi in jur dar ma abtin, raman la cafea.

Am indisciplina in ordine si ordine nu mai am.

Vad o gramada de fete cunoscute pe care nu le cunosc deloc, strang mainile unor bucati de carne aflate in inertia miscarii.

Se stinge lumina si vreau sa merg acasa, acasa... oare unde e casa mea?

...........................................

...........................................

Am plecat undeva departe, deaprte de casa, departe de prieteni, departe de ustensilele nefolositoare ca sa duc o viata simpla.

Am plecat nu din obligatie ci din impuls, drumul e lung si greu, vantul e puternic si viscoleste, am o geaca rupta si niste opinci in picoare, fularul e desfacut si mainile-mi sunt goale; Ma indrept catre nicaieri, merg cat mai departe, ma las purtat de val; Casa sa daramat, prietenii au murit, nu mai avea rost sa stau, in ruine, inconjurat de oamni goi. 

Drumul e greu, conditiile crunte, dar macar strang din dinti si rezist, nu dau inapoi, merg pana la capat ca sa am de unde ma intoarce.

Mai sunt cateva zile pana la trecerea dintre ani, dar prefer sa scriu acum ultima postare caci zilele viitoare voi fi ocupat, cu planuri (noi).

A fost un an frumos, poate cel mai frumos de pana acum, sau poate nu, dar din punctul meu de vedere asa pare sa fie caci am invatat sa vad doar inainte nu si inapoi.

 Am avut parte de bucurii, de tristeti, de bani, de saracie, de iubire, de ura, de zambete, de lacrimi, de emotii, de goliciune, de prieteni, de dusmani, de alcool dar si de apa plata, doar toate se compenseaza si ma bucur, caci leam avut pe toate, nu regret nimic fiindca am luat o decizie, daca un mare filozof a intrebat daca "viata ar trabui traita sau inteleasa?" eu i(mi)-am raspuns ca ar trebui traita, la maxim.

Ma bucur pentru toate lucrurile frumoase care au fost fiinca m-au facut sa ma simt bine dar si pentru esecuri caci m-au facut sa fiu mai tare, ma bucur pentru relatiile pe care le-am avut caci m-au facut sa ma simt iar ca un copil, ca un pusti de 14 ani caruia ii dadeau cosurile si simtea o schimbare, dar ma bucur ca s-au si incheiat caci m-au facut sa imi dau seama ca defapt sunt adult si ca vreau mai mult de la viata, ma bucur mult fiinca anul acesta l-am cunoscut pe Dumnezeu si ma bucur ca mi-am dat seama ca e unul razbunator.

Acum vad totul din prisma unui ospatar care debaraseaza totul de pe masa, masa la care am stat anul acesta, o masa care se va umple din nou, ciclic dar diferit. Umanul e prea prdictibil, mergem dupa calapoduri dar eu unul prefer sa zbor, catre cer, fara limite...

Am asteptari mari de la anul care va veni si pe mai incolo, cum ar fi sa traiesc ca un hedonist, un absolutist, un narcisist, plin de ambitie, un vanitos incurabil, megaloman radical si mult mai egocentric decat pana acum. Mi-am pus tinte si teluri mari pe care vreau sa le ating si n-am sa ma dau pentru nimic la o parte.Poate fi numit cinism, dar asa vad eu lucrurile.

Acum insa vreau sa ma golesc, sa ma dezbrac, sa fiu gol, uman...poate mai incolo nu voi mai putea fi in stare.