Snippet

Cu gandul la marea evadare


Ma lovit mai devreme un gand, unul excentric chiar. M-a gandeam in sinea mea cum ar fi daca de maine mi-as vinde tot, as dona tot si as pleca in padure, fara sa ma mai retina nimic "lumesc". Sa fiu doar eu si cu mine si atat. sa nu mai imi trebuiasca haine si papuci, parfumuri fine si lame de ras, ceasuri si bratari, ochelarii, carduri si cartele si in special gandirea rationala. 

Ma gandeam in sinea mea ce fain ar fi, sa nu mai imi trebuiasca femeie langa mine ( sa o aud cum se plange de io stiu ce tampenie* fetelor, iertati-ma dar am momente in care sunt misogin, acesta e unul din ele) si rude, adica la ce ta ajuta, ca si asa in ziua de azi trebuie sa reusesti sa fi pe pu*a ta propriile puteri, altfel te papa rechinii ! 



Ma mai ganeam la ce dracului im trebuie mie scoala, invat sa ce?; sa scriu, sa citesc si sa port o converstaie decenta cu ceilalti oameni, a da era sa uit si mai si invat sa numar si mai aflu si unde e situat varful CiOmu sau in ce an s-a infintat io stiu ce mare adunare...; sau ONG-uri de studenti, ca parca mi-as dori eu sa cunosc lume de afara sau sa fac proiecte, mda. Si cel mai mult la ce imi mai trebuie internet, adica sunt o multime de oameni care nici nu au nevoie de internet si asa mai departe.

Si dupaia mi-am dat seama ca ar trebui sa mor ca sa evadez cu adevarat si ca e mult mai bine asa cum sunt toate si ca imi place sa trag tare, orice ar fi !

2 comments:

  1. Chiar nu intelegeam unde vrei sa ajungi cu articolul asta si tare ma rodea sa aflu deznodamantul. Finalul este genial, mi-a placut :)

    ReplyDelete