I'm an idealist by nature, an absolutist, I'm an egotist, a megalomaniac, an egocentric, I'm conceited, I'm a narcissist, an arrogant, I'm determined, I'm confident and above all I'm open-minded only when needed, and it's needed to be like that all the time ... I'm just like that ... in other words only defects; but for me these are the best characteristics a man can have!
Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mâinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
când vulturii coboară în noi
şi ne temem.
Pornind de la pricncipiul de dualitate cantarita in balanta, scriu urmatoarele; Marile aspiratii vin din nebunie, nu din munca asidua. Dar merita sa ne traim viata fara sa visam , sau sa visam si sa consumam totul iute...bataie de cap.
Reteta: Se ia o cafea la cana grande si se adauga peste dublul expresso baut de dimineata, cafeaua grande fiind urmata de un ceai verde cu 2 plicuri in el, la acestea mai apoi se adauga o ora de stat la coada pentru reinnoirea cardului pentru mijloacele de transport in comun.
Dupa ce acest amestec este imbinat bine, rezultatul este urmatorul: se tipa la orice persoana fara motiv.
...
Desigur o alta metoda ar mai fi ca la cele de mai sus sa se mai adauge si mersul la facultate amboulea pentru ca s-a gresit orarul, rezultatul produs aici este mult mai puternic si implica folosirea abuziva a cuvintelor triviale, urmat de salutarea cunoscutilor cu semne prietenesti si mutilarea pisicii de la coltul strazii(bine recunosc n-am mutilat pisica, dar suna foarte tare)
she's young, she said,
but look at me,
I have pretty ankles,
and look at my wrists, I have pretty
wrists
o my god,
I thought it was all working,
and now it's her again,
every time she phones you go crazy,
you told me it was over
you told me it was finished,
listen, I've lived long enough to become a
good woman,
why do you need a bad woman?
you need to be tortured, don't you?
you think life is rotten if somebody treats you
rotten it all fits,
doesn't it?
tell me, is that it? do you want to be treated like a
piece of shit?
and my son, my son was going to meet you.
I told my son
and I dropped all my lovers.
I stood up in a cafe and screamed
I'M IN LOVE,
and now you've made a fool of me. . .
I'm sorry, I said, I'm really sorry.
hold me, she said, will you please hold me?
I've never been in one of these things before, I said,
these triangles. . .
she got up and lit a cigarette, she was trembling all
over.she paced up and down,wild and crazy.she had
a small body.her arms were thin,very thin and when
she screamed and started beating me I held her
wrists and then I got it through the eyes:hatred,
centuries deep and true.I was wrong and graceless and
sick.all the things I had learned had been wasted.
there was no creature living as foul as I
and all my poems were
false.
Suntem cu totii,
Ne invartim in cercuri
fara cap si fara idei
Ne lasam jucati de papusari
si le facem jocul
Nu suntem fericiti, dar nu avem
Ce face, fiecare din noi,
Caci viata, ne invata sa rezistam
Dar puscam!
Mergem pe drumuri,
Pe care am mai mers de mult
dar nu le mai cunoastem, se schimba
zilnic, ne sunt noi, chiar a doau oaara
Mergem pe drumuri,
fiindca nu mai avem casa,
Drumul e viata noatra
Fie ca vrem sau
NU
Papusi duntem cu toti
Fericiti sunt
Cei care
Raman fara
Sfori
we had goldfish and they circled around and around
in the bowl on the table near the heavy drapes
covering the picture window and
my mother, always smiling, wanting us all
to be happy, told me, "be happy Henry!"
and she was right: it's better to be happy if you
can
but my father continued to beat her and me several times a week while
raging inside his 6-foot-two frame because he couldn't
understand what was attacking him from within.
my mother, poor fish,
wanting to be happy, beaten two or three times a
week, telling me to be happy: "Henry, smile!
why don't you ever smile?"
and then she would smile, to show me how, and it was the
saddest smile I ever saw
one day the goldfish died, all five of them,
they floated on the water, on their sides, their
eyes still open,
and when my father got home he threw them to the cat
there on the kitchen floor and we watched as my mother
smiled
Am o serie de insomnii...
De cateva zile incoace,
Zilele-mi sunt nopti si noptile...
Noptile sunt viata
Durerea e placere
Si...
Nebunia e la ordinea zilei(pardon a noptii)!
Pacat...pacat ca suntem orbi desi avem ochi ca sa vedem.
Ne invartim intrun univers al timpului perplx care ne inconjoara, suntem mici si nu e deloc ca la sticlutele cu esente tari, suntem mici si atat.
Ne cautam tot felu de vicii si de hobbyuri si asa mei departe doar pentru a ne indeparta de ceea ce ne trbuie cu adevarat;
Libertate, ce e libertatea? Ei bine esti liber atunci cand renunti la tot, renunti la telefonul mobil, renunti la calculator/laptop, la facebook/hi5/alte situri de socializare(surse de bani pentru altii), esti liber daca renunti la job, la familie, la copii, la masina aia frumoasa din fata blocului/casii, la contul din banca sau la banii din portofel, la ieisirile la un suc sau bere sau io stiu ce alte bauturi, renunti la cafea, la tigara, renunti la cartea preferata, la citit de fapt, renunti la instrumentul la care canti sau la limba din gura. Renunti la haine, la papuci, la ceasuri, la gel de par si la apa de gura (no sa mai ai nevoie acolo unde ar trebui sa mergi), renunti la tot ce te tine in loc, insa in schimb iti iei un topor, o sa ai nevoie, pentru ca mergi in mijlocul padurii, incojurat de natura, acolo de unde am plecat...
Liber esti atunci cand o iei pe ulei, cand esti singur, cand nu mai ai tata, nu mai ai mama, cand te ai doar pe tine si ajungi sa te cunosti in adevarata esenta, ajungi sa cunosti fiecare secret, ajungi sa vezi nevazutul. Ajungi sa fi implinit.
Observatorul...e cel care nu interactioneaza, el vede tot, aude tot si tace, ne lasa liber arbitru; si totusi cuvantul libertate e complex in sine, avem libertatea sa facem ce vrem dar totusi suntem limitati de reguli, liberi suntem atuci cand murim, si ajungem sa ne unim cu observatorul, ajungem acolo de unde am placat, ne mutam intr-o stea, in gandirea colectiva ancestrala.
often it is the only
thing
between you and
impossibility.
no drink,
no woman's love,
no wealth
can
match it.
nothing can save
you
except
writing.
it keeps the walls
from
failing.
the hordes from
closing in.
it blasts the
darkness.
writing is the
ultimate
psychiatrist,
the kindliest
god of all the
gods.
writing stalks
death.
it knows no
quit.
and writing
laughs
at itself,
at pain.
it is the last
expectation,
the last
explanation.
that's
what it
is.
Eu nu ma grabesc nici unde, sunt aici, sunt acolo, sunt peste tot, nu mai sunt deloc.
Daca nu am dat tot pana cum, nu mai stiu ce am dat; Stiu totusi ca as fi dat totul pentru "la vie en rose", as arunca ultima firmitura de dragoste din chestia aia mica si albastra care mai bate din cand in cand, sa mor, cu tine.
Pentru ca mi-ai fost aproape si totusi atat de departe, acum vreau sa te indepartez ca sa-mi fi iar aproape.
Mai vreau niste acorduri de ghitara in still bossa nova si mangaierea ta, mai vreau sa te sorb si sa te sug de vlaga, sa te (h)ranesc, sa te golesc; As vrea sa ma trezesc din realitate si sa adorm in tine, sa zbor cu aripi rupte;
As vrea sa fiu nefericit cu tine, vrei sa fi nefericita mea?
...........................................
...........................................
Sunt inauntrul creierului meu, la prag, intre nebunie, abis si echilibru,visare.
Am umbrele pe tavan si o gramada de lucruri nefolositoare, am gunoiul meu, am o cafea in fata mea si jumate de pachet de tigari, am tot, am nimic.
Sunt inconjurat de o gramada de oameni care sunt inconjurati de mine, sunt un zid oare?
Am coborat in pivnita, vantul batea si umbrelele fosneau, m-am speriat, am ajuns in sala de repetitii, trebuie sa imi exersez rolurile;
Muzica nu mai are nici o noima, merge doar de dragul de a merge, nu mai transmite nimic, nu mai trasnmite speranta, dorinta, ma goleste, imbratisez un rol acum dar e prea puternic si preia controlul...
Am mai multe camere in creierul meu, jumatate din ele sunt inchise si nu pot intra in ele, ma multumesc sa ma uit prin gaura cheii.
Am o gramada de bauturi in jur dar ma abtin, raman la cafea.
Am indisciplina in ordine si ordine nu mai am.
Vad o gramada de fete cunoscute pe care nu le cunosc deloc, strang mainile unor bucati de carne aflate in inertia miscarii.
Se stinge lumina si vreau sa merg acasa, acasa... oare unde e casa mea?
...........................................
...........................................
Am plecat undeva departe, deaprte de casa, departe de prieteni, departe de ustensilele nefolositoare ca sa duc o viata simpla.
Am plecat nu din obligatie ci din impuls, drumul e lung si greu, vantul e puternic si viscoleste, am o geaca rupta si niste opinci in picoare, fularul e desfacut si mainile-mi sunt goale; Ma indrept catre nicaieri, merg cat mai departe, ma las purtat de val; Casa sa daramat, prietenii au murit, nu mai avea rost sa stau, in ruine, inconjurat de oamni goi.
Drumul e greu, conditiile crunte, dar macar strang din dinti si rezist, nu dau inapoi, merg pana la capat ca sa am de unde ma intoarce.
.jpg)
