Din prisma observatorului
Pacat...pacat ca suntem orbi desi avem ochi ca sa vedem.
Ne invartim intrun univers al timpului perplx care ne inconjoara, suntem mici si nu e deloc ca la sticlutele cu esente tari, suntem mici si atat.
Ne cautam tot felu de vicii si de hobbyuri si asa mei departe doar pentru a ne indeparta de ceea ce ne trbuie cu adevarat;
Libertate, ce e libertatea? Ei bine esti liber atunci cand renunti la tot, renunti la telefonul mobil, renunti la calculator/laptop, la facebook/hi5/alte situri de socializare(surse de bani pentru altii), esti liber daca renunti la job, la familie, la copii, la masina aia frumoasa din fata blocului/casii, la contul din banca sau la banii din portofel, la ieisirile la un suc sau bere sau io stiu ce alte bauturi, renunti la cafea, la tigara, renunti la cartea preferata, la citit de fapt, renunti la instrumentul la care canti sau la limba din gura. Renunti la haine, la papuci, la ceasuri, la gel de par si la apa de gura (no sa mai ai nevoie acolo unde ar trebui sa mergi), renunti la tot ce te tine in loc, insa in schimb iti iei un topor, o sa ai nevoie, pentru ca mergi in mijlocul padurii, incojurat de natura, acolo de unde am plecat...
Liber esti atunci cand o iei pe ulei, cand esti singur, cand nu mai ai tata, nu mai ai mama, cand te ai doar pe tine si ajungi sa te cunosti in adevarata esenta, ajungi sa cunosti fiecare secret, ajungi sa vezi nevazutul. Ajungi sa fi implinit.
Observatorul...e cel care nu interactioneaza, el vede tot, aude tot si tace, ne lasa liber arbitru; si totusi cuvantul libertate e complex in sine, avem libertatea sa facem ce vrem dar totusi suntem limitati de reguli, liberi suntem atuci cand murim, si ajungem sa ne unim cu observatorul, ajungem acolo de unde am placat, ne mutam intr-o stea, in gandirea colectiva ancestrala.
Cu totii ajungem sa fim in rolul observatorului, cand ne trezim din viata!
Show
0 Comments
prev
next