Ganduri Murdare

"Imi place sa vad oamanei grabiti..."

Spunea o piesa pe care o ascultam, 

Eu nu ma grabesc nici unde, sunt aici, sunt acolo, sunt peste tot, nu mai sunt deloc.

Daca nu am dat tot pana cum, nu mai stiu ce am dat; Stiu totusi ca as fi dat totul pentru "la vie en rose", as arunca ultima firmitura de dragoste din chestia aia mica si albastra care mai bate din cand in cand, sa mor, cu tine.

Pentru ca mi-ai fost aproape si totusi atat de departe, acum vreau sa te indepartez ca sa-mi fi iar aproape.

Mai vreau niste acorduri de ghitara in still bossa nova si mangaierea ta, mai vreau sa te sorb si sa te sug de vlaga, sa te (h)ranesc, sa te golesc; As vrea sa ma trezesc din realitate si sa adorm in tine, sa zbor cu aripi rupte;

As vrea sa fiu nefericit cu tine, vrei sa fi nefericita mea?

...........................................

...........................................

Sunt inauntrul creierului meu, la prag, intre nebunie, abis si echilibru,visare.

Am umbrele pe tavan si o gramada de lucruri nefolositoare, am gunoiul meu, am o cafea in fata mea si jumate de pachet de tigari, am tot, am nimic.

Sunt inconjurat de o gramada de oameni care sunt inconjurati de mine, sunt un zid oare?

Am coborat in pivnita, vantul batea si umbrelele fosneau, m-am speriat, am ajuns in sala de repetitii, trebuie sa imi exersez rolurile;

Muzica nu mai are nici o noima, merge doar de dragul de a merge, nu mai transmite nimic, nu mai trasnmite speranta, dorinta, ma goleste, imbratisez un rol acum dar e prea puternic si preia controlul...

Am mai multe camere in creierul meu, jumatate din ele sunt inchise si nu pot intra in ele, ma multumesc sa ma uit prin gaura cheii.

Am o gramada de bauturi in jur dar ma abtin, raman la cafea.

Am indisciplina in ordine si ordine nu mai am.

Vad o gramada de fete cunoscute pe care nu le cunosc deloc, strang mainile unor bucati de carne aflate in inertia miscarii.

Se stinge lumina si vreau sa merg acasa, acasa... oare unde e casa mea?

...........................................

...........................................

Am plecat undeva departe, deaprte de casa, departe de prieteni, departe de ustensilele nefolositoare ca sa duc o viata simpla.

Am plecat nu din obligatie ci din impuls, drumul e lung si greu, vantul e puternic si viscoleste, am o geaca rupta si niste opinci in picoare, fularul e desfacut si mainile-mi sunt goale; Ma indrept catre nicaieri, merg cat mai departe, ma las purtat de val; Casa sa daramat, prietenii au murit, nu mai avea rost sa stau, in ruine, inconjurat de oamni goi. 

Drumul e greu, conditiile crunte, dar macar strang din dinti si rezist, nu dau inapoi, merg pana la capat ca sa am de unde ma intoarce.