A trecut ceva timp de cand nu am mai pus mana pe tastatura expre ca sa imi exprim ideeile in cuvinte scrise, pot spune ca am fost bolnavior asa cum imi place mie sa spun, am fost distras de la starea de spirit cu care deobicei scriu, am fost ocupat cu recensamantul populatiei dar pana la urma mi-am canalizat fiecare gand cum trebuia, am cunoscut o groaza de oameni in timpul asta, oameni interesanti, cu care am avut ocazia sa vorbesc despre subiecte esoterice si despre tematici ale suprarealismului, pana la urma am invatat ca suntem ceea ce mancam si mi-am dat seama ca sunt un mancacios, am fost de cateva ori la pragul nebuniei, de foarte multe ori am imbinat seriosul cu hilarul,pentru ca pana la urma toate sunt bune cu o oarecare masura... sau ce putin asa cred.
Ca sa incep cu inceputul... nu stiu de ce am inceput sa scriu acest post,nici macar nu stiu de ce am inceput cu blogul asta, nu stiu foarte multe dar stiu ca pana la urma asta e si farmecul vietii, sa nu stiu foarte multe lucruri, vorba vine, "fericiti cei saraci cu duhul" ei bine in cazul de fata mai degraba saraci cu stiinta.
Sa fie asta un moment in care imi pun intrebari existentiale, tin sa precizez ca nu am consumat substante psyhadelice asa ca nu vreau sa te gandesti la Ganduri bolnave, defapt doar Murdare;
Incep sa ma gandesc tot mai mult la ziua de maine...si ziua de maine e in fata ta; dar asta nu are vreun inteles ascuns in care trebuie sa fii initiat ca sa intelegi conceptul, ci ma refer la calculator/laptop/ipad sau la ce "mama dracului" te uiti in momentul de fata la postarea asta. Ma refer in special la ustensilele pe care le folosim ca sa socializam cu cei din jur in detrimetul modalitatii numarul 1 al PR-ului Worlwide, adica clasicului vorbit fata in fata, de ce spun asta, pentru ca imi place sa vorbesc cu persoana, imi place sa ii aud vocea si pentru ca in sinea mea cred ca postarea asta este una ipocrita si ca ar trebui sa stau in fata ta si sa iti rostesc tot ce am scris pana acum.
Inainte sa inchei trebuie sa precizez ca mai sunt multe care imi stau pe varful limbii si asteapta sa turuie ca o mitraliera m40 cu o viteza haotica si stiu ca timpul lor o sa vina; Pentru ca de acum a inceput ceva nou, pentru ca acum s-a spart zidul care a repimat tot ce aveam de spus, petru ca stiu ca am o voce !
Show
1 comments
prev
next
